Scutecele care mai scutesc mediul

Am creat acest blog pentru a scrie despre experienţa mea în realizarea scutecelor textile, în speranţa ca acest lucru va fi util şi altor actuale sau viitoare mămici. Nu vreau să fiu ipocrită. Am utilizat şi eu scutece de unică folosinţă pentru fetiţa mea, până pe la şase luni. De la un moment dat însă mi s-a părut prea mult. Am realizat că arunc zilnic 7-12 scutece şi că acest lucru poate reprezenta o povară mult prea mare pentru mediul înconjurător, în condiţiile în care gestul este repetat zilnic de zeci, poate sute de mii de alte mămici de pe glob. Un copil foloseşte aproximativ 6.000 de scutece, până învaţă să meargă la oliţă. Se estimează că un astfel de scutec se descompune în 500 de ani şi nu e sigur nici că atunci este complet reintegrat în natură. Nu e un raţionament anacronic, în Occident tot mai multe mămici optează pentru scutecele textile, care sunt mai bune pentru sănătatea copilului, poluează mai puţin şi sunt mai ieftine. Necesită poate ceva mai multă muncă, dar având în vedere că există maşini de spălat, efortul este mult mai mic decât al mamelor şi al bunicilor noastre care trebuiau să fiarbă scutecele de finet cu sodă de rufe şi săpun de casă. Oricum, achiziţionarea aproape săptămânală a unor pachete voluminoase de scutece şi golirea zilnică a pubelei reprezintă şi ele un efort. În cele din urmă este vorba despre o opţiune personală, care afectează însă prezentul dar şi viitorul copilului.
Nu sunt o expertă în ale cusutului. Ceea ce ştiu am învăţat citind pe internet, dar şi în urma unor încercări şi a unor eşecuri personale. Singurul lucru pe care vreau să îl fac este să împărtăşesc şi altora ceea ce am învăţat. De asemenea, aş vrea să ii invit pe toţi cei care au încercat să coasă ori să împletească scutece să scrie, dacă doresc, despre experienţa lor, în ideea că acest lucru va fi util şi altora.
Probabil că achiziţionarea unor scutece refolosibile gata confecţionate este varianta cea mai bună, având în vedere că acestea sunt realizate de profesionişti. Însă pentru cei care vor să mai economisească nişte bani sau să coasă ceva pentru copiii lor, aceste rânduri pot fi utile.

Protecţia de scutec din polar

Am cusut pentru fetiţa mea două tipuri de scutece. Primele au fost scutece cu buzunar, pentru care am realizat şi inserturi, însă apoi am trecut la protecţii de scutec din polar, în care am introdus tradiţionalele scutece din finet. Le-am preferat pe acestea din urmă deoarece se spală şi se usucă mult mai uşor. Protecţia din polar este uşor de folosit, nu are pretenţii mari la spălare, se usucă rapid şi permite o bună aerisire a pielii bebeluşului. Utilizarea acestui sistem este destul de simplă. Scutecele din finet se împăturesc în dreptunghiuri care sunt aşezate în interiorul protecţiei din polar. Atunci când e schimbat scutecul, bucata de finet va fi înlocuită cu alta, curată, iar protecţia de scutec va putea fi menţinută, cu condiţia să nu se fi murdărit. În felul acesta veţi folosi zilnic doar 3-4 protecţii, înlocuind în schimb scutecele de finet ori de câte ori va fi necesar. Permiţând o bună aerisire a pielii, protecţia de polar - a cărei formă este similară cu cea a unui scutec de unică folosinţă - e mai bună decât chiloţeii de plastic folosiţi odinioară.
Marele ei minus, din punctul meu de vedere, este acela că e creată totuşi dintr-un material sintetic. Am considerat însă că această variantă este de preferat scutecelor de unică folosinţă, care au plastic şi gel în componenţă. Aş fi putut alege şi o protecţie de scutec din lână, însă mi s-a părut ceva mai greu de întreţinut şi am amânat realizarea ei pentru atunci când fetiţa va mai creşte.
Un alt minus al protecţiilor din polar este acela că nu sunt total impermeabile. Hăinuţele bebeluşului se mai pot murdări atunci când scutecul de finet din interior este saturat sau atunci când se exercită o presiune constantă asupra polarului (de exemplu atunci când bebeluşul stă pentru mult timp într-un scăunel de maşină). Atunci când vă confruntaţi cu astfel de probleme, soluţia o reprezintă o schimbare mai frecventă a scutecelor de finet sau adăugarea unui scutec suplimentar ori a unui insert absorbant (de recomandat pe parcursul nopţii). În general, eu schimb scutecul de finet de 8-12 ori pe zi, în funcţie de cât de des mănâncă fetiţa, iar în felul acesta nu avem “accidente”.
Scutecele din finet le puteţi achiziţiona din comerţ. Se găsesc în magazinele cu hăinuţe pentru bebeluşi, la doar 6-7 lei bucata. În cazul nostru s-au dovedit a fi suficiente doua-trei duzini de scutece, în condiţiile în care le spăl o dată la două zile. O altă variantă ar fi să cumpăraţi finet din magazinele de textile, să îl tăiaţi în pătrate sau dreptunghiuri cu laturi de 70-80 de centimetri, surfilând apoi marginile. Nu prea merită să le tăiaţi mai mici, având în vedere că bebeluşii cresc repede. Mai ţineţi cont şi de faptul că materialul mai intră la apă, reducându-şi dimensiunile cu până la 10%.
Scutecele din finet pot fi împăturite în mai multe feluri. Există stiluri foarte drăguţe, dar necesită în general ace de siguranţă sau un sistem special de prindere (snappi). Eu nu am avut curajul să folosesc ace de siguranţă şi nu am avut snappi, aşa că am preferat să împăturesc pur şi simplu scutecul în 8 şi să îl pun în protecţia de polar. Cei care preferă alte sisteme pot găsi aici câteva tehnici ingenioase:

http://dirtydiaperlaundry.com/how-to-fold-a-flat-kite-style/
http://dirtydiaperlaundry.com/how-to-fold-a-flat-origami-style/
http://dirtydiaperlaundry.com/how-to-fold-a-flat-diaperbag-style-video-and-image-tutorial/

Iar acesta este stilul extrem de simplu, pe care l-am ales eu:

http://dirtydiaperlaundry.com/how-to-pad-fold-a-flat-easy-to-follow-video-tutorial/

În ce priveşte protecţia de scutec din polar, pentru mine s-au dovedit a fi suficiente 8-10 bucăţi pentru trei zile. Polarul este un material sintetic, creat în 1979 de Malden Mills, foarte uşor, moale şi simplu de spălat. E folosit pentru crearea şepcilor, fularelor, hainelor, echipamentelor sportive sau a păturilor. Nu absoarbe umezeala, permite aerisirea pielii. Pe de altă parte, nu poate fi călcat, este uşor inflamabil. Dacă aveţi acasă haine sau pături mai vechi din polar, puteţi să le folosiţi pentru confecţionarea protecţiilor de scutec. Dacă nu, cumpăraţi o pătură nouă. O puteţi găsi în hipermarket, la 20-50 de lei. Pentru ca o astfel de pătură să fie utilă, trebuie să fie cât de cât impermeabilă. În vederea testării, e suficient să puneţi un strop de apă pe material. În cazul în care lichidul va fi absorbit, materialul nu este bun. Dacă picătura se menţine la suprafaţă, păstrându-şi forma uşor bombată, chiar sferică, atunci ar trebui să fie ok. În cazul în care veţi face acest test şi cu alt tip de material, nu vă lăsaţi păcăliţi de faptul că lichidul nu va fi absorbit, în momentul în care îl veţi aplica pe o suprafaţă textilă, proaspăt cumpărată din comerţ. De multe ori, astfel de materiale sunt impregnate cu o substanţă care le face mai lucioase, mai prezentabile, dar care iese de obicei după prima sau a doua spălare.
Un alt lucru de care trebuie să ţineţi cont este faptul că există mai multe tipuri de polar. Cele mai groase sunt cele mai bune, fiind mai impermeabile. Dacă însă aveţi un tip mai subţire, folosiţi strat dublu. Eu am mai avut şi ghinionul să nimeresc un material care se destrăma pe la margini, dar se poate remedia şi această problemă, surfilând marginile.
În fine, protecţia de scutec se face în felul următor. Se decupează o bucată de material folosind tiparul pentru scutec (găsiţi pe blog şi câteva instrucţiuni despre modul în care puteţi realiza un tipar pe măsura bebeluşului dumneavoastră). Dacă materialul e mai subţire, decupaţi două bucăţi identice. Surfilaţi marginile, apoi puneţi cele două bucăţi una peste alta şi coaseţi marginile de jur împrejur, astfel încât feţele mai frumoase să fie la exterior. E gata pe jumătate.
Dacă aveţi o maşină de cusut şi vă pricepeţi să puneţi elastic, în jurul coapselor şi la spate, e foarte bine. Dacă nu, atunci puteţi să faceţi aşa cum am făcut eu, adică să coaseţi nişte pliuri, care pot să strâmteze protecţia de scutec exact acolo unde e nevoie. Pentru aceasta, împăturiţi materialul de parcă aţi încheia un scutec de unică folosinţă. Marcaţi punctul în care se intersectează clapetele din spate cu partea anterioară a scutecului. Veţi realiza pliurile pornind din faţă înspre partea din spate. Îndoiţi materialul, realizând un pliu de aproximativ un centimetru. Coaseţi marginile. Apoi, mai faceţi două pliuri asemănătoare, pentru a strânge materialul din jurul picioruşelor. Mai faceţi două astfel de pliuri şi în spatele scutecului, având grijă să le amplasaţi simetric şi cât mai aproape de centru, adică de locul unde s-ar afla coloana vertebrală a copilului.
Apoi coaseţi scaiul, exact ca la scutecele de unică folosinţă, prinzând o bandă cât mai lungă în faţă, astfel încât scutecul să fie ajustabil şi să poată fi folosit şi atunci când bebe va mai creşte. Aveţi grijă să cumpăraţi un scai de cât mai bună calitate, care să reziste la mai multe spălări şi să poată susţină “pachetul” de scutecele.
Şi cu asta, sunteţi gata!

Scutecele cu buzunar

Acesta a fost primul tip de scutece pe care le-am cusut pentru fetiţa mea. Sunt bune şi ele, dar odată cu venirea toamnei am constatat că prefer ceva care se usucă mai repede. Oricum, pentru cei care doresc această variantă, iată cum se procedează. Un astfel de scutec este alcătuit din două straturi: unul aflat la exterior, care este impermeabil, iar altul la interior, care intră în contact cu pielea copilului şi trebuie să fie dintr-un material natural, cât mai plăcut la atingere. Pentru exterior am preferat polarul, iar pentru interior, finetul. Între cele două straturi, există o deschizătură, care permite introducerea, în interiorul scutecului, a unui material absorbant. Acesta trebuie scos după fiecare utilizare, înainte de a fi spălat. În acest fel poate fi curăţat mai uşor şi se usucă mult mai repede. Un scutec în interiorul căruia ar fi cusut materialul absorbant s-ar usca mult mai greu.
Procedura de realizare seamănă foarte mult cu cea a protecţiei de scutec din polar, doar că de astă dată este vorba despre două materiale diferite.
Prin urmare, se decupează câte o bucată de polar şi una din finet, folosind tiparul pentru scutec (găsiţi pe blog şi câteva instrucţiuni despre modul în care puteţi realiza un tipar pe măsura bebeluşului dumneavoastră). Cele două bucăţi se coase de jur împrejur, având grijă ca părţile mai frumoase să se afle la interior. Foarte important este să nu coaseţi latura corespunzătoare bazei mici a scutecului, pe unde ar urma să fie introdus materialul absorbant. Însă puteţi să surfilaţi atât marginile polarului, cât şi ale finetului corespunzătoare acestei laturi.
Dacă aveţi o maşină de cusut şi vă pricepeţi să puneţi elastic, în jurul coapselor şi la spate, e foarte bine. Apoi întoarceţi scutecul pe dos.
Dacă nu le aveţi cu elasticul, atunci puteţi să coaseţi nişte pliuri, care pot să strâmteze protecţia de scutec exact acolo unde e nevoie. Pentru aceasta, împăturiţi materialul de parcă aţi încheia un scutec de unică folosinţă. Marcaţi punctul în care se intersectează clapetele din spate cu partea anterioară a scutecului. Îndoiţi materialul, realizând un pliu de aproximativ un centimetru. Coaseţi pe margine. Apoi, mai faceţi două pliuri asemănătoare, pentru a strânge materialul din jurul picioruşelor. Mai faceţi două astfel de pliuri şi în spatele scutecului, având grijă să le amplasaţi simetric şi cât mai aproape de centru, adică de locul unde s-ar afla coloana vertebrală a copilului.
Apoi coaseţi scaiul, exact ca la scutecele de unică folosinţă, prinzând o bandă cât mai lungă în faţă, astfel încât scutecul să fie ajustabil şi să poată fi folosit şi atunci când bebe va mai creşte. Aveţi grijă să cumpăraţi un scai de cât mai bună calitate, care să reziste la mai multe spălări şi să poată susţină “pachetul” de scutecele.
Pentru insertul absorbant, puteţi folosi şi un scutec de finet împăturit sub forma unui dreptunghi, dar este de preferat un material cu ceva mai multă “ţinută’, care nu riscă să se adune într-un singur loc, permiţând astfel scurgeri.
Inserturile pot fi realizate dintr-un material ceva mai gros, bun absorbant, şi unul mai subţire. În acest sens puteţi folosi un prosop şi un tricou mai vechi sau flanel. Le tăiaţi sub forma unui dreptunghi şi le coaseţi marginile. Este de preferat să folosiţi două materiale diferite, deoarece în acest fel creşte capacitatea de absorbţie.
Puteţi să coaseţi inserturi mai mici, cu dimensiunile de 15/35 centimetri, iar în acest caz va trebui să introduceţi în scutec trei sau patru bucăţi. Puteţi de asemenea să le faceţi mai mari, de 30/35 centimetri sau de 45/35 centimetri, împăturindu-le mai apoi în două respectiv în trei, înainte de a le introduce în scutec.
Desigur, la fiecare schimbare, trebuie folosit un alt scutec. În acest caz, nu pot fi schimbate doar inserturile, aşa cum s-a procedat la protecţia din polar.
Şi în acest caz am constatat că sunt necesare zilnic 8-12 scutece.

Despre dimensiuni

Pentru a obţine un tipar, în principiu, aţi putea lua un scutec de unică folosinţă, trasând conturul pe o foaie de hârtie, însă nu vă sfătuiesc să faceţi acest lucru, deoarece în cazul nostru nu a funcţionat. Am cusut degeaba vreo trei scutece, luându-mă după diverse scutece de unică folosinţă, doar pentru a constata apoi că ele nu sunt bune. Aş putea să postez tiparele pe care le-am folosit pentru fetiţa mea, la diverse vârste, dar nu voi face nici acest lucru. Eu am cusut aiurea nişte scutece, luându-mă după tipare postate de alţii, pentru a constata apoi că nici ele nu sunt potrivite. Aşa că vă voi spune mai degrabă cum să faceţi nişte tipare potrivite copilului dumneavoastră.
Faceţi măsurătorile peste un scutec de unică folosinţă pe care îl poartă copilul dumneavoastră. Măsuraţi talia bebeluşului, în jurul buricului. Veţi obţine o valoare pe care o vom nota, de exemplu, cu X. Măsuraţi lungimea de la buric, trecând centimetrul printre picioarele copilului, până la punctul din spate, care ar corespunde buricului. Obţineţi o valoare Y.
Scutecul va avea forma unei clepsidre inegale, având lungimea totală de Y centimetri, o bază mare cu lăţimea de X centimetri şi o bază mică, având lăţimea de de două ori mai mică (adică X împărţit la doi). Marcaţi punctul central al scutecului, adică la o distanţa de Y/2 faţă de baza mică, apoi scădeţi cinci centimetri. Acesta este punctul în care se va afla porţiunea cea mai îngustă a scutecului. Pentru copiii mai mici de şase luni, această lăţime poate fi de 15-16 centimetri, iar pentru cei mai mari, de 17-18 centimetri.
Rotunjiţi marginile bazei mici şi ale bazei mari, apoi uniţi-le cu partea corespunzătoare segmentului celui mai îngust. Arcuiţi puţin liniile, pentru a crea o formă mai plăcută şi mai utilă, totodată.

Dacă doriţi ca tiparul să fie bun şi peste câteva luni, poate e bine să mai adăugaţi vreo doi centimetri, atât la lungime, cât şi la lăţime.

Spălat şi iar spălat

Spălatul este poate partea mai puţin agreabilă a scutecelii şi este probabil cea care sperie cel mai tare la început, dar ea va ajunge în curând să facă parte din rutina dumneavoastră, iar peste vreo două săptămâni vă veţi gândi cu plăcere la scutecele curate pe care le strângeţi de pe sfoara de uscat.

Datorită faptului că există maşină de spălat, lucrurile sunt mult mai simple decât odinioară.

Pe site-urile străine de specialitate, veţi găsi expuse două metode. Păstrarea scutecelor într-un recipient cu apă şi cu oţet sau, pur şi simplu, fără vreo înmuiere prealabilă, (eventual cu puţin bicarbonat, pentru înlăturarea mirosului neplăcut) aşteptând momentul spălării.

În ambele cazuri este nevoie de un recipient cu o capacitate de vreo 15 litri (sau chiar mai mare, dacă ţineţi scutecele mai mult timp), cu capac. În cazul în care preferaţi să le înmuiaţi în apă, este obligatorie folosirea unei încuietori ermetice, pe care să nu o poată deschide copiii mai mici. (Atenţie! Au existat cazuri de înec.)

Înmuierea prealabilă în apă este utilă deoarece mai elimină din pete. În schimb, e responsabilă pentru mirosuri mai puternice. De asemenea, va trebui să schimbaţi apa zilnic, iar în momentul spălării scutecelor va trebui să târâţi un recipient destul de greu până la maşina de spălat. Nu este de neglijat nici riscul de înec, menţionat anterior. Din acest motiv, tot mai mulţi părinţi preferă să depoziteze scutecele murdare fără înmuiere prealabilă. In ce priveste scutecele murdare cu scaun, acestea pot fi sterse pur si simplu cu o bucata de hartie igienica. Pentru a diminua mirosul (care, oricum, e mult mai putin puternic decat in cazul in care recipientul ar fi plina cu apa) presarati putin bicarbonat in galeata.  

Altii le clatesc pur si simplu, apoi le depoziteaza intr-un recipient fara apa. Aceasta metoda contribuie la eliminarea eventualelor pete. Dacă doriţi să atingeţi cât mai puţin scutecul murdar, puteţi să îl ţineţi deasupra unei găleţi, direcţionând jetul de apă din duş către porţiunea cu pricina. La sfârşit, aruncaţi apa la toaletă.

Puteti spala scutecele zilnic, o data la doua sau chiar la trei zile, insa in cazul in care la pastrati la inmuiat, e de preferat sa le spalati o data la doua zile.

Dupa ce ati pus scutecele in masina de spalat, puteti porni si un ciclu mai scurt de prespalare, fara detergent, pentru a elimina cât mai mult din reziduuri, eu insa am constatat ca acest lucru este necesar doar daca scutecele sunt foarte murdare. Urmează un ciclu de spălare la 60 de grade. Din cate am citit pe site-urile straine unii spala si la 40 de grade, folosind o solutie speciala, care permite dezinfectia scutecelor. Puteţi folosi doar jumătate din cantitatea de detergent recomandată de producător, pentru a nu irita pielea bebeluşului. La sfârşit, in cazul in care a ramas detergent, puteti folosi un ciclu suplimentar de clătire.

Este posibil ca scutecele sa mai aiba si pete, insa daca au fost spalate la 60 de grade, daca miros a curat si daca nu au reziduuri pe ele, atunci nu este o problema de igiena, ci doar una estetica. Petele vor disparea dupa alte doua-trei spalari, insa si mai bine e daca le puneti la uscat în aer liber, deoarece soarele dezinfectează şi chiar îndepărtează din eventualele pete. Eu am vazut pete incredibile, care au disparut ca prin minune dupa ce au stat doar cateva ore la soare. Nici macar nu e necesar sa fie un soare puternic. Petele vor disparea la fel de bine si intr-o zi friguroasa, chiar si intr-una cu ploaie.